A vorbi despre bănățeni înseamnă a naviga printr-o geografie umană aparte, definită nu doar de granițele fizice dintre Dunăre, Tisa, Mureș și Carpați, ci mai ales de o stare de spirit greu de replicat, celebra zicală „Tot Banatu-i fruncea” fiind adesea privită din exterior cu un zâmbet ironic, fiind interpretată ca o formă de orgoliu regional, dar, privită din interior, această expresie ascunde, de fapt, o exigență față de sine și o moștenire istorică a rânduielii. Bănățeanul s-a format într-un creuzet multicultural unic în spațiul românesc, conviețuirea seculară dintre români,…
Articolul Banatul – între „fruncea” mândriei și tăcerea lucrului bine făcut – de Gheorghe Sinescu a apărut prima dată pe Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România.



