Personalitate complexă, prof. univ. dr. Ioan N. Roșca este născut la 15 iulie 1945 în județul Buzău, comuna Pardoși. A urmat studiile liceale la Buzău, Liceul „B. P. Hașdeu” (1959-1963), Facultatea de Filosofie a Universității din București (1963-1968), specialitatea filosofie, cursuri de teoria și practica presei și practică jurnalistică. A absolvit stagii de documentare Erasmus la Università degli Studi di Roma (1995), L’Universite Paris X Nanterre (1998), Universidad de Zaragoza (1999).
Activitatea îndelungată la catedră a început-o la Universitatea București, unde a fost cadru didactic (1968-2001). Din 2001 îl găsim la Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Jurnalism, Comunicare și Relații Publice, titular al cursurilor Antropologia comunicării și Comunicarea cu presa și valorile sociale, ca mai apoi să fie numit decanul acestei facultăți (2001-2008), continuând ca șef de catedră (2009-2010).
Ca profesor, a contribuit la formarea multor generații de jurnaliști în spiritul valorilor democratice, al afirmării adevărului și binelui și al susținerii opiniei publice avansate, atașate acestor valori.
Pentru activitatea de predare și de cercetare științifică a primit în anul 2003 Premiul Vasile Conta al Academiei Române pe anul 2001 iar în anul 2004 a fost decorat cu Medalia Meritul pentru învățământ, clasa a II-a, prin Decretul Președintelui României nr.1097 din 10 decembrie 2004.
Opera sa însumează peste 400 de publicații – cărți, studii, articole, eseuri, emisiuni TV ș.a. A scris peste 20 de cărți, unic autor, din care patru de jurnalism (Antropologia și mass-media, Comunicarea cu presa și valorile sociale, Antropologia comunicării, Modern și contemporan în plastica europeană); zeci de eseuri pe teme de jurnalism cultural în peste 20 de reviste de cultură și literatură, în țară dar și în străinătate. Este realizator a peste o sută de ediții TV la postul de televiziune T.V.R.M. în perioada 2002-2014.
Tanța Tănăsescu: Cum ați ajuns la jurnalism, domnule profesor Roșca? Ce v-a atras spre acest domeniu?
Ioan N. Roșca: La practicarea jurnalismului am ajuns oarecum la fel ca și la profesarea filosofiei. În timpul studenției la Facultatea de Filosofie a Universității din București (1963-1968), pe lângă disciplinele filosofice, am urmat și un modul de Teoria și practica presei. În Universitatea București același modul mai exista și la Facultatea de limba și literatura română. Ca urmare, viitorii jurnaliști se recrutau dintre absolvenții celor două facultăți. Din promoția mea au fost mulți licențiați care au fost repartizați în presă și care au devenit jurnaliști de prestigiu. În ce mă privește, făcusem practică jurnalistică la ziarul „Scânteia tineretului”, unde publicasem un reportaj și câteva miniinterviuri cu unele personalități din domeniul culturii: poeții Cezar Baltag și Constanța Buzea (mai cunoscută atunci decât colegul și poetul cu care se căsătorise, Adrian Păunescu), actorii Toma Caragiu și George Constantin. La absolvire, am preferat repartiția la facultatea unde studiasem, pentru că mă preocupasem covârșitor de filosofie, unde eram încredințat că am ceva de spus, și pentru că, asemenea lui Descartes, speram să găsesc adevărul mai curând în cărți decât în marea carte a lumii. În același timp, și înainte, dar mai ales după 1990, am menținut legătura și cu presa culturală, prin unele articole, eseuri, cronici literare sau de artă și poezii publicate în diverse reviste literar-culturale. Un reviriment al activității mele publicistice s-a produs după 2001, când m-am transferat ca profesor și am funcționat și ca decan (timp de două mandate) la Facultatea de Filosofie și Jurnalism a Universității Spiru Haret. De fapt, începusem să iau parte la activitatea acestei facultăți încă din 1992. Am fost atras în noua activitate didactică – și filosofică, și jurnalistică – din dorința de a realiza o alternativă la Facultatea de Filosofie din cadrul învățământului de stat, care, după 1990, degajată de secțiile de psihologie, pedagogie și sociologie, și-a eliberat curricula și de alte discipline nefilosofice. Or, în optica mea și nu numai, joncțiunea între filosofie și jurnalism era și este profitabilă pentru ambele forme de cunoaștere, filosofia dând jurnalismului o viziune de ansamblu, un conținut mai profund, iar jurnalismul oferind filosofiei o formă de manifestare mai pământeană, mai accesibilă unui public mai larg. Personal, m-am preocupat atât de teoria presei din perspectiva împletirii jurnalismului teoretic cu filosofia, cât și de practicarea jurnalismului de tip cultural.
Articolul „Este și va fi nevoie de jurnaliști”. Confesiuni de colecție cu
prof. univ. dr. Ioan N. Roșca – de Tanța Tănăsescu a apărut prima dată pe Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România.
Sursa: uzpr.ro
