Cuvântul este o pasăre fără cuib. Și nici măcar una frumoasă. Zboară în jurul ideilor, uneori șleampăt și pe cale să cadă la pământ, cu zgomot caraghios, alteori grațios și statornic – dar pentru cât timp? Frumusețea, se spune, rezidă în ochii privitorului, dar, prea adesea, trebuie cultivată cu atenție. Este nevoie de răbdare, de timp, de voință. Cuvântul nu există, pur și simplu, ci devine, își modifică locul în frază și rostul în context, construind inteligibilul cu mișcări grotești, străine, până când se așază pe creanga vocabularului pentru suficientă…
Articolul Gânduri dintr-un stol de vorbe – de Alexandru Pripon a apărut prima dată pe Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România.
Sursa: uzpr.ro
