Preferabil tardiv decât nicicând; mai bine, însă, niciodată decât prea târziu. Deoarece împlinirea oricărei meniri, atunci când nu mai este cazul, accentuează amărăciunea unei acute neputințe de a modifica trecutul, vindecând o seamă de erori și corijând mult prea lunga așteptare, devenită maladivă, potrivit principiului „boală lungă, moarte sigură”. Așa este lumea în care trăim, cu neajunsurile și realizările ei, într-un perpetuu tangaj, urmat de un ruliu năucitor, încât nu știm, sincer, dacă avansăm, ori stăm pe loc. Doar observăm că toată această călătorie durează cam mult. Cât o viață…

Articolul Iluzia colectivă
a unui prea târziu a apărut prima dată pe Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România.

Sursa: uzpr.ro