Limba română, așezată la confluența Orientului cu Occidentul, poartă în structura ei o dublă determinare: pe de o parte, muzicalitatea derivată din filonul latin și din oralitatea folclorică; pe de altă parte, sobrietatea impusă de contactele istorice cu limbile slave, de rigorile discursului religios, juridic și științific. Această ambivalență nu este o contradicție, ci o dialectică ce a modelat expresivitatea românei, permițându-i să exprime simultan emoția lirică și gravitatea conceptuală. Ca limbă romanică, româna păstrează abundența vocalelor, claritatea silabelor și fluiditatea diftongilor. Vocalele creează „culoare sonoră” și dau impresia de…
Articolul Limba română, între muzicalitate <br>și sobrietate <autor>– de Al. Florin Țene</autor> apare prima dată în Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România.
Sursa: uzpr.ro

