Publicarea „Solilocviilor” în 1932 marchează o etapă semnificativă în formarea intelectuală și literară a lui Mircea Eliade, plasată între tinerețea confesivă a Romanului adolescentului miop (1928) și deschiderea spre sintezele filosofico-religioase ulterioare. Dacă romanul de debut era o transpunere romanescă a frământărilor liceanului intelectualizat, Solilocviile constituie, în schimb, o formă de jurnal fragmentar și reflexiv, în care autorul adună gânduri, îndoieli și întrebări, fără pretenția unei construcții sistematice. În perioada interbelică, jurnalul și scrierile confesive reprezentau pentru mulți tineri intelectuali o formă de autoexplorare și legitimare a propriului drum cultural….
Articolul Mircea Eliade și dimensiunea existențială a „Solilocviilor” (1932) – de Al. Florin Țene a apărut prima dată pe Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România.
Sursa: uzpr.ro

