Suntem departe de propriul sine. Credem că, în mod firesc-paradoxal, ne vom apropia de noi prin îndepărtarea de semeni. Experimentăm însingurarea până la depersonalizare. Și descoperim că, dincolo de rezultatele oricărui calcul inițial, ne-am alăturat unui grup de expați rămași prin alte zări, lipsiți de ei și de alții, îngemănați întru însăși alienarea extremă. Fără a fi neapărat sociopați, îmbrățișăm unica revelație la îndemână: lovind în alții, cel mai probabil, ne va fi nouă mai bine – sau ceva asemănător, un crez de nerostit, menit să ne poarte mai departe,…
Articolul Rănile care nu vindecă – de Alexandru Pripon a apărut prima dată pe Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România.
Sursa: uzpr.ro
