Considerat cel mai important gazetar al României Mari, Pamfil Șeicaru (născut Pamfil Popescu) a fost un ziarist genial al perioadei interbelice, publicist și director de gazetă, președinte al Sindicatului ziariștilor, membru al Consiliului de Administraţie al Radio România, erou în Primul Război Mondial, istoric și ctitor de mănăstire.
Acest mare gazetar român este rămas în amintire ca o personalitate aparte în galeria „monştrilor sacri” ai jurnalismului, pentru materialele scrise și pentru publicațiile editate. Pamfil Şeicaru a fost un apreciat autor de cronici şi recenzii literare în publicații precum „Răsăritul”, „Junimea literară”, „Ramuri”, „Lumea”, „Doina”, „Lumina”, „Văpaia”, „Steagul”, „România viitoare”. În 1923 a fost angajat la ziarul „Cuvântul”, ca redactor-șef, iar în anul 1924 a fost ales președinte al Sindicatului ziariștilor. La 11 ianuarie 1928 a înființat ziarul „Curentul”(cu o durată de 17 ani), un combativ cotidian românesc de înaltă ținută în perioada dintre cele două războaie mondiale, pentru care Pamfil Şeicaru a fost atât ziarist, cât şi director.
A luptat pe front în timpul Primului Război Mondial, fiind decorat cu Ordinul Mihai Viteazul în rang de Cavaler, iar guvernul francez îi acordă „Croix de Guerre”. În memoria tuturor eroilor care au căzut pentru o Românie Mare dar și ca mulțumire lui Dumnezeu pentru că a fost ocrotit pe durata acelui război, când a luptat de la Orşova la Mărăşeşti, ctitorește Mănăstirea „Sf. Ana” din Orşova, construită între anii 1936-1939.
Începe să publice sub pseudonimul Pamfil Şeicaru după război. Licențiat în Drept, va activa în anii 1928, 1931 şi 1933 în viaţa politică, unde a fost ales ca deputat independent.
Membru al Consiliului de Administraţie al Radio România (1935-1938), Șeicaru a suţinut și numeroase conferinţe la Radio România.
Părăsește România în 1944, în 1945 se stabilește în Spania, unde locuiește până în 1974 (la Palma de Mallorca, apoi la Madrid), din 1974 se mută pentru tot restul vieții în Germania, Műnchen (1975-1977) şi Dachau (1977-1980). În ianuarie 1978, la Műnchen, a contribuit la apariţia unei noi serii a ziarului „Curentul”. În perioada de exil a publicat numeroase lucrări de istorie, printre care „Istoria partidelor politice în România” (1958), „Istoria partidelor Naţional, Ţărănist şi Naţional-Ţărănist” (I-II, 1963), „La Roumanie dans la Grande Guerre”(1968), „Karl Marx – Însemnări despre România”(1968), „Adevăruri care trebuie amintite”(1980).
Articolul Remember. Pamfil Șeicaru
(6/18 aprilie 1894 – 21 octombrie 1980) – de Tanța Tănăsescu a apărut prima dată pe Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România.
Sursa: uzpr.ro
