La data de 11 decembrie 1987, cu ocazia împlinirii vârstei de 100 de ani, invitată fiind să țină un discurs la Academia Română, Maria Cella Delavrancea a spus un lucru memorabil: „Mi se face o mare nedreptate, mi se scoate vocea. Vocea mea nu e vocea omului, e vocea pianului. Un violonist poate să-și aducă instrumentul, dar un pianist nu poate să vie cu el în cârcă.“ Brusc, ascultând-o, m-a fulgerat un gând: „Ba da, un pianist poate să-și ia pianul în cârcă și să deschidă un drum nou, nu…
Articolul Vocea pianului – de Gabriela Căluțiu Sonnenberg a apărut prima dată pe Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România.
Sursa: uzpr.ro
