Tudor Arghezi (1880–1967), una dintre cele mai complexe figuri ale literaturii române, se remarcă printr-o operă vastă, care cuprinde poezie, proză, publicistică și eseistică. Atât în lirica sa, cât și în articolele de presă, Arghezi cultivă un veritabil antagonism al sensibilităților, oscilând între două tendințe aparent ireconciliabile: delicatețea contemplativă și sarcasmul incisiv, reveria estetică și spiritul polemic, puritatea expresiei și virulența pamfletară.
Acest antagonism nu este o simplă fluctuație temperamentală, ci reflectă o viziune complexă asupra lumii, în care frumusețea și urâtul, sublimul și sordidul, idealul și derizoriul coexistă, se confruntă și se condiționează reciproc.
În oprea lui Arghezi descoperim  tensiunea dintre sacru și profan.Arghezi este poetul care „a coborât poezia din cer pe pământ”. În versurile sale, sensibilitatea religioasă, setea de absolut și neliniștea metafizică se intersectează adesea cu imagini triviale, cu materii grosiere sau cu exprimări brutale.În Psalmii, sensibilitatea religioasă atinge accente dramatice

Articolul Antagonismul sensibilităților în articolele
de presă ale lui Tudor Arghezi – de Al. Florin Țene a apărut prima dată pe Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România.

Sursa: uzpr.ro