Războiul Statelor Unite și Israelului cu Iranul, dincolo de desfășurările strict militare, produce prin „pârghia” petrolului un șoc în economia mondială.
Prelungirea războiului perturbă lanțurile de aprovizionare cu petrol, ceea ce transmite tensiuni nu doar pe prețuri, ci și pe nivelurile de consum accesibile. Amplificarea spaimei de penurie și raționalizări, ecou al restricțiilor din perioada pandemiei Covid, neșterse din memorie, alimentează sensibilități sociale suprapuse pe situațiile economice dificile. România intră pe „nepusă masă” în noua furtună având deja în curs un program de ajustare a cheltuielilor publice pentru diminuarea deficitului bugetar, ceea ce restrânge plaja de răspunsuri compensatorii, astfel încât grosul „poverii” este transferat pe umerii populației. Riscul crizei politice, nesiguranța de securitate și presiunea mișcărilor sociale adâncesc scepticismul. Esențială este oprirea conflictului, pentru a ieși cât mai repede și cât mai puțin păgubiți din încurcătura planetară.
RĂZBOAIE PE VALURI DE PETROL. Președintele Donald Trump nu se sfiește să spună că doar învingătorii iau trofeele în războaie. Petrolul este explicit prezentat la Casa Albă ca prețiosul trofeu obținut după operațiuni militare de succes. Venezuela a intrat în rândul furnizorilor „disciplinați” prin operațiunea de „extragere” a președintelui Maduro, livrând acum milioane de barili de țiței de care are nevoie economia americană pentru echilibrarea balanței energetice. Lui Trump i-ar plăcea și petrolul iranian, devenit miză declarată a războiului. Problema deținerii controlului pe zăcăminte și gestiunea acestora este că mecanismele de transfer, pașnic sau prin forță, perturbă piețele și au nevoie de perioade lungi de timp pentru stabilizare.
Articolul Crizele vin ușor
și pleacă greu – de Dan Constantin a apărut prima dată pe Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România.
