De aproape 200 de ani, evoluția limbii române se oglindește în mare măsură prin practica jurnalismului. Activitățile de presă în limba română s-au consemnat în istorie încă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, început de secol XIX. Primele publicații au apărut în Transilvania și Țările Române, în ediții încă bilingve, în variantele: română și maghiară, română și germană, română și greacă/slavonă. De menționat câteva exemple de apariții timpurii, cum ar fi: „Fama Lipschii pentru Dația” (Leipzig, 1827), „Curierul Românesc” (București, 1829, sub conducerea lui Ion Heliade Rădulescu) și „Albina Românească” (Iași, 1829, Gheorghe Asachi). Aceste gazete, precum și altele apărute ulterior, au contribuit la fixarea unor norme ortografice, dar și la introducerea de neologisme, marcându-se importante etape de modernizare a exprimării în limba română.
Această perioadă de început a determinat în scurt timp o avalanșă de tipărituri care au avut semnificații colosale în comunicarea mai eficientă a intelectualității cu masele populare, vorbitoare de limbă română. Presa dezvoltată în scriere românească a avut un rol esențial în Revoluția de la 1848, jurnalele și foile revoluționare contribuind decisiv la răspândirea ideilor democratice, dar jucând și un rol uriaș în unitatea de limbă a românilor. De amintit doar câteva exemple de publicații ale vremii: „Pruncul român”, „Poporul suveran”, „Zimbrul” ș.a. Poate mai elocvente sunt numiri ale unor publiciști fruntași ai Revoluției, ca Nicolae Bălcescu, C. A. Rosetti, Mihail Kogălniceanu, care au scris articole unde limba română a căpătat o forță retorică și mobilizatoare.
Mai apoi, jurnalele românești au cuprins o serie de articole care au reliefat o consolidare a limbii prin presa literară și politică. Importante spații în reviste, precum „Convorbiri literare”, au fost ocupate de junimiști ca Maiorescu, Eminescu, Creangă, Slavici, care au fixat importante norme gramaticale și stilistice, au contribuit la purificarea limbii de neologisme inutile și la găsirea unui echilibru între tradiție și modernitate.
Aceste remarci sunt doar câteva argumente care au determinat membrii UZPR, Filiala „Valeriu Braniște” Timiș, să organizeze, în colaborare cu Cenaclurile literare „Seniorii” și „Constantin Brâncuși” din Timișoara, în ziua de 25 august a.c., un simpozion cu tema: „ELOGIU LIMBII ROMÂNE”. Locul considerat cel mai potrivit pentru o asemenea acțiune, a fost ales pe o terasă din lemn, pe malul lacului din incinta „Muzeului Satului Bănățean” din Timișoara.
Articolul Din activitatea Filialei „Valeriu Braniște” Timiș a UZPR. Elogiu limbii române – de Dumitru Mnerie a apărut prima dată pe Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România.
Sursa: uzpr.ro
