Romanii din Antichitate sunt adesea menționați ca fiind cei care au publicat primul ziar, Acta Diurna, în anul 59 î.Hr. Tiparul a deschis calea pentru jurnalismul modern, în anii 1800, cu Revoluția Industrială în plină desfășurare, ziarele au devenit accesibile maselor și un element de bază al vieții de zi cu zi. Acum, în secolul XXI, asistăm la… dispariția lor, atunci când nu se transform, intrând în spațiul digital.
Cititorii preferă ușurința și accesibilitatea știrilor online și se îndepărtează de presa tipărită. Această tranziție a contribuit la o scădere a vânzărilor fizice și la închiderea a nenumărate redacții. Aceasta aduce provocarea monetizării, iar publicațiile caută noi modalități de a profita de propria producție digitală pentru a finanța deficitul. Publicațiile nu se mai pot baza în principal pe sprijinul agenților de publicitate, așa că multe implementează acum paywall-uri și modele de abonament. „Paywall-urile” au apărut ca o modalitate de a minimiza creșterea clickbait-urilor și de a aborda limitele unui model bazat pe reclame. Strategiile Paywall variază de la o publicație la alta. De exemplu, unele folosesc paywall-uri rigide, care nu oferă conținut gratuit, în timp ce altele stabilesc o limită a numărului de articole gratuite. Începând cu 2025, cele mai mari publicații de știri în limba engleză cu paywall din lume aveau peste 44,7 milioane de abonați digitali, The New York Times înregistrând cel mai mare număr, de 10,82 milioane, potrivit theboar.org.
The Guardian și modelul bazat pe donații
Nu toată lumea presei a putut culege roadele trecerii în mediul online. În loc să plătească un abonament, cititorii se orientează pur și simplu către căi alternative pentru știri și, cel mai adesea, către rețelele sociale – o tendință îngrijorătoare. Pentru a combate acest fenomen, fat fiind faptul că rețelele de socializare abundă în dezinformare, The Guardian a optat pentru o abordare alternativă pentru a genera fonduri și, deși este la început, se dovedește a fi de success: „plătește cât vrei”. Mai precis, cititorul decide în totalitate cât dorește să plătească pentru jurnalism, în loc să se stabilească un preț fix pentru abonament. În partea de jos a site-ului web, The Guardian își detaliază misiunea și modul în care se bazează pe sprijinul cititorilor săi, mai degrabă decât pe un „proprietar miliardar”. Acest model se bazează pe ideea că oamenii vor răsplăti pentru încredere și calitate și vor dori să susțină marca. Un avantaj major este că nu există nicio penalizare pentru cei care altfel nu și-ar putea permite accesul la produs. Este vorba despre crearea unei conexiuni emoționale și a unei relații cu consumatorul, mai degrabă decât despre o simplă tranzacție. Editorialistul Marina Hyde a declarat în podcastul său, The Rest is Entertainment: „Dacă vă puteți permite modelul de donații al The Guardian și alegeți să nu o faceți, atunci este o decizie și vă aparține […]. Dar este cu siguranță o întrebare pe care trebuie să v-o puneți: de ce continuați să folosiți acest lucru gratuit când alții plătesc pentru el?”.
Articolul Jurnalismul bun – inclusiv online – costă bani a apărut prima dată pe Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România.
Sursa: uzpr.ro
