Spuneam în editorialul anterior că odată ce treci de comuna Romuli, ultimul avanpost al satelor grănicerești de pe Valea Sălăuței, vizitate cândva, cu vreo două secole jumate în urmă, și de „bunul Împărat” Iosif al II-lea, și salutate, după obiceiul vremii, pe latinește: „Salvae, parvae nepos Romuli/Vă salut urmași/nepoți ai Romei”, ți se deschide în fața ochilor Poarta Maramureșeană, cioplită în lemn de stejar, cu vechi motive totemice: soarele, luna, funia zilelor, de pe Dealul Ștefăniței, o culme ce pare mai degrabă o prăpastie, într-un semn că ai trecut într-o…
Articolul La Dragomirești, pe deal – de Marian Nencescu a apărut prima dată pe Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România.
