„Teatrul este poezia ce se desprinde din carte și devine omenească” (Federico García Lorca) . Istoria teatrului din Timișoara nu este doar o înșiruire de premiere, ci o cronică vie a supraviețuirii spiritului uman în fața războaielor și a barierelor de limbă, a durerii colective din nopțile în care incendiile din 1880 și 1920, blesteme de foc, au schimbat splendoarea în cenușă, mistuind totul, transformând catifeaua grena și decorurile migăloase în mormane de zgură, povestindu-se că bătrânii orașului plângeau pe străzi privind cum flăcările înghițeau mansarda clădirii, de parcă le…
Articolul Măști de argint și lacrimi
de cenușă: epopeea nevăzută a Teatrului timișorean – de Gheorghe Sinescu a apărut prima dată pe Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România.
