Copilăria mea a fost, cumva, atipică. Colegii plecau, în vacanțe, la bunici, prin alte localități. Și veneau cu istorisiri fantastice (aproape SF, uneori), despre atâtea peripeții, posibile dar adesea improbabile, despre universul acela care se dezvăluie privirilor și simțurilor la țară sau oriunde în altă parte, dar nu acasă. Bunicii mei, însă, locuiau lângă noi. În același bloc, la același etaj (patru, din patru posibile), vizavi de apartamentul părinților mei. Să ai bunicii aproape, ușă în ușă, părea atunci un dezavantaj: nu mă puteam lăuda cu aventuri sau priveliști nemaivăzute….
Articolul N-am, n-am avut și nici nu dau a apărut prima dată pe Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România.
Sursa: uzpr.ro (https://uzpr.ro/01/07/2024/n-am-n-am-avut-si-nici-nu-dau/)
