„De, Dragii mei, eu sunt cârpaciu betrân” – mărturisea adesea cu superioară ironie nenea Iancu Caragiale, adresându-se unor mușterii. „Eu cos de dragul pingelii, nu de al cusăturii. Dacă vă place, îmi pare foarte bine, fiindcă țin la cinstea meșterească. Dacă nu, mergeți la alți meșteri mai buni să vă încalțe, că, Slavă Domnului, sunt destui. Superare nu-ncape. ” Mulți au citit în vremea aceea spovedania literară a maestrului, dar foarte puțini i-au înțeles tâlcul. A trebuit să curgă câta apă pe Dâmbovița, până să ne dumirim cu toții ce-a…
The post O carte scrisă
pentru mai târziu first appeared on Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România.
