Pentru cei mai puțin obișnuiți cu vocabularul tradițional, condeiul era o unealtă de scris alcătuită dintr-un bețișor, la care se adăuga o peniță. Cu alte cuvinte, condeiul era un fel de toc, dar mai primitiv. Dezavantajul  său principal era acela că penițele mai mult zgâriau hârtia, astfel încât utilizarea condeiului presupunea multă abilitate din partea „condeierului”. De unde și admirația pentru această categorie de slujbași publici, ori privați, alcătuită inițial din  „scriitori” de profesie, respectiv logofeți în limbaj arhaic, azi secretari, care erau „mânuitori de condei” profesioniști. În volumul „Destănuiri”…

Articolul „Pălmașii cu condeiul”
și uneltele lor minunate a apărut prima dată pe Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România.

Sursa: uzpr.ro