Ceea ce părem a fi tinde să scuze alte și alte metehne, lipsuri și suferințe. Iar vremurile care vor veni vor decide în ce măsură a fost totul bun sau rău, separând grâul de neghină. Asta dacă, Doamne ajută, ceea ce se presupune că ne vindecă nu ne va ucide, pe parcursul drumului către un cu greu previzibil final. Nu este simplu să clădești inutile turnuri de fildeș pe temeliile străvechilor bordeie. Și nici nu există o explicație coerentă pentru acest efort bizar. Suntem ceea ce suntem, ca o insuficientă…
Articolul Tonul scuză vocea, rima scuză ritmul, scopul scuză mijloacele (I) – de Alexandru Pripon a apărut prima dată pe Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România.
Sursa: uzpr.ro
