Povestea începe în 2014 când ASOCIEREA SC HIDROTEHNICA SĂ BRAILA-SC METALTRADE INTERNAŢIONAL SRL GALAŢI câștiga licitația pentru ”Lucrări pentru investiţia de bază (implementarea lucrărilor de reconstrucţie ecologică) în cadrul proiectului cu numărul de înregistrare în SMIS -CSNR 36095 „Reconstrucţia ecologică a terenurilor aparţinând domeniului public al consiliului local Mahmudia în cadrul incintei agricole Carasuhat din Delta Dunării”. Un proiect – pilot care ar fi trebuit să deschidă calea și către un alt proiect similar, mult mai generos ca fonduri, la marginea municipiului Tulcea și care este azi orice altceva decât minidelta promisă de baneficiar și administrator, adică Primăria Tulcea și ARBDD.

Lucrările la reconstrucția incintei Carasuhat s-au încheiat, cum altfel într-un an preelectoral cu miză mare pentru alegerile din 2016, cu o recepție fastuoasă în anul 2015 la care au participat, la invitația beneficiarului adică UAT Mahmudia, și partenerii nimeni alții decât ARBDD și WWF. Și nu degeaba, cum s-ar spune: ARBDD ar fi trebuit să preia administrarea acestei minunății a naturii făcută de mâna omului iar WWF ar fi trebuit să preia monitorizarea evoluției incintei transformată din pășune de vaci în raiul păsărilor și al peștilor. Dar, ghinion….

Povestea de succes a reconstrucției ecologice de la Carasuhat se transformă în vara anului 2023 într-un dezastru ecologic despre care, evident, toți actorii implicați au spus atunci și susțin și acum că e o minune dumnezeiască, un miracol al naturii care și-a luat înapoi ce era al ei și alte asemenea aberații. Ce s-a întâmplat de fapt? Marea reconstrucție ecologică de la Carasuhat – că ce poți să faci mai mult cu un milion și ceva de euro la acea vreme?, – a presupus consolidarea unui dig de apărare pentru altă agricolă aparținând Consiliului Județean Tulcea. Unde, evident, unii concesionari făceau agricultură!  Și pentru că nu si-au mai văzut culturile ce trebuiau recoltate de apa care a inundat și incinta lor s-au adresat instanței cerând pe bună dreptate despăgubiri.

Dar, în înțelepciunea ei, instanța …

Și dacă ar fi fost vorba doar despre niște despăgubiri pentru concesionarii terenurilor de la Consiliul Județean Tulcea azi povestea Carasuhat nu ar mai fi avut acest miros de rimă și s-ar fi încheiat cu happy-end și cum ar spune ecologisții mii de hectare de teren redate naturii și o luptă câștigată de benefica apă cu maleficul porumb cum fotbalistic a explicat-o vremelnicul guvernator al ARBDD, Bogdan Bulete.

Cităm:  ”Carasuhat… As putea sa tac la veștile proaste dar nu sunt genul. Am fost prezenți în instanta, am prezentat argumentele de mediu dar am pierdut procesul, alături de primăria Mahmudia. Decizia e definitiva. Ce pot sa spun e ca demersul început prin declararea Carasuhat ca zone de protecție pentru resursele acvatice vii va rămâne un deziderat la care nu renunt. Cu decizia și cifrele pe masa cu corectitudine voi iniția o discuție aici, local sa vedem dacă gasim o soluție win – win și apoi sa mergem mai departe cu soluțiile legale. Apa vs porumb 1 – 1 și penalty în min 90”.

Manevra din Ordinul de prohibiție și ambalarea …Carasuhatului

Pentru a scăpa de sentința instanței, ce s-au gândit guvernatorul ARBDD, Bogdan Bulete și fostul ministru al Mediului, Mircea Fechet? Băi, dacă declarăm toată incinta Carasuhat, inclusiv

Așa arată de fapt marea reconstrucție ecologică de la Carasuhat azi, ca o mlaștină în zona ce ar fi trebuit să fie un model de reconstrucție ecologică adică în partea dreaptă și cu o mocirlă în zona ce ar fi trebuit să fie amenajare agricolă, adică în partea stângă. Evident, pentru a face și mai de Carasuhat ordinul de prohibiție și geniile care l-au emis ar mai trebui subliniat și faptul că nici până azi nu s-a schimbat categoria de teren a acelor două terenuri de-a dreapta și de-a stânga a ceea ce este un canal și ar fi trebuit să fie un dig de protecție realizat din fonduri europene, nu-i așa doamna Kovesi?

În loc de concluzii!

Fiindcă WWF insistă cu o poveste lacrimogen-ecologistă în ciuda unei sentințe a instanței care a făcut definitiv dreptate am cerut și un punct de vedere oficial al acestei organizații. Răspunsul primit de la comunicatorul Adrian Lungu a fost de-a dreptul halucinant: ”Nu cerem Guvernului să acționeze împotriva unei hotărâri judecătorești, ci în întâmpinarea dorințelor unei comunități, pentru a asigura un viitor pentru aceasta. Locuitorii din Mahmudia au declarat, în cadrul unui sondaj sociologic din 2023, în proporție de 97%, că doresc menținerea zonei umede extinse și nu sunt de acord cu secarea ei pentru a fi folosită din nou ca teren agricol.” Am lăsat pentru final acest răspuns tocmai pentru a sublinia, cum nu se poate mai bine, faptul că prin ambalarea unei povești ce este dovedită în instanță un eșec unii chiar cred că mai pot prosti autorități, opinia publică și o anumită parte a presei.

Ce nu înțeleg semnatarii comunicatului și bocitoarele din zona ecologistă care le țin isonul este că reconstrucția ecologică  a Deltei Dunării trebuie încurajată, fără îndoială!

Dar nu ca la noi, fără fundament științific ci doar pe bază de oportunism electoral într-o comună sau alta și fără a privi în ansamblu această rezervație a biosferei!

În țările civilizate, ceea ce nu este, din păcate, cazul României, o poveste de succes începe a se scrie cu un studiu de oportunitate care să prioritizeze astfel de investiții la nivelul întregii Delte a Dunării, nu cu joc de oportunism electoral între diferiți primari.  Iar un administrator, așa cum ar trebui să fie și nu este ARBDD. ar trebui să își asume achiziția terenului și, dacă e cazul, schimbarea destinației acestuia din pășune în luciu de apă, de exemplu, nu să clameze prin instanțe o falsă reconstrucție ecologică a Deltei Dunării fiindcă cea mai limpede dovadă a eșecului acestei instituții din ultimii ani este chiar Delta Dunării de azi…

Și asta pentru că reconstrucția ecologică se face în urma unei monitorizări timp de mai mulți ani pentru a vedea care componente ale biodiversității au fost afectate de lucrările antropice (construcția amenajării agricole). Apoi, după reconstrucția realizată în urma unui scenariu științific  și nu prin metoda ”hai să spargem un dig să intre apa!” mai urmează un program de monitorizare de cel puțin 5 ani pentru a vedea dacă s-au refăcut componentele de biodiversitate. Altfel, este pierdere de timp și de bani …iar în cazul de față poate fi pierderea unei comunități cum este cea de la Mahmudia care în esență chiar nu are vreo vină!

Și da, comunitatea din Mahmudia este îndreptățită să ceară Guvernului sprijinul pentru a respecta o hotărâre a instanței fiindcă altfel ar fi condamnată pe nedrept la faliment!