Călătoria noastră prin apele gri ale societății de azi ne scoate în cale un termen pe care multă vreme lumea l-a considerat prozaic: fake news. Știrile false, pentru că aceasta este traducerea din limba lui Orwell, sunt o sintagmă tot mai des întâlnită și utilizată, referindu-se la informațiile certate cu adevărul, răspândite prin bunăvoința mass-mediei tradiționale (ziar, radio, tv) sau prin canalele și rețelele de social media.
Ăsta este punctul de plecare în periplul întreprins printre valurile de cuvinte și, totodată, primul obstacol ce va trebui disecat înainte ca lucrurile să capete aspecte ireversibile. Pentru această confruntare, pe care mă feresc să o cataloghez în termeni dualiști, avem nevoie de o sumedenie de argumente, sau măcar de câteva foarte bine ancorate în realitatea de zi cu zi. Poate cel mai penetrant principiu ce îmi vine acum în minte este cel care susține dreptul unui om sau al unei comunități de a-și exprima liber opiniile și ideile, fără frica unor represalii, cenzuri ori sancțiuni.
Libertatea de exprimare, primul nostru raționament, trebuie, în primul rând, înțeleasă, pentru că este posibil ca ceea ce considerăm noi ca fiind o bună exercitare a acestei libertăți să îngrădească posibilitățile de dezvoltare ale celui de lângă noi. În cazul de față, trebuie să observăm cine dă normalitatea, căci pe lângă drepturi avem și îndatoriri sau responsabilități, supuse unor condiții și restricții legislative.
Informațiile, înglobând și fake news-urile, se baricadează adesea în lipsa noastră de timp pentru o precaută cercetare a ploii de știri care se revarsă, în general, peste societate. Comoditatea ne împinge, la rându-i, în brațele unor comunicări luate mot à mot, lăsându-ne impresia că avem destul discernământ pentru a deosebi adevărul de manipulare, pășind astfel, mulțumiți și liniștiți cu noi înșine, către ziua de mâine.
Nu cred că o asemenea abordare este naturală și sănătoasă, dar poate nici corect nu este să judecăm ceea ce vedem sau ascultăm fără o minimă cunoaștere a fenomenului în sine. Părerile personale pot întuneca și mai mult poteca îngustă spre dezvelirea adevărului.
Greul începe din momentul în care te zbați să demonstrezi contrariul și, dacă la prima vedere pare o luptă pierdută din start, drumul îndreptării deontologice ține de fiecare în parte. Să îți construiești singur adevărul atunci când lucrurile nu stau așa cum vrei tu este cea mai potrivnică soluție și nu răspunde niciunei probleme sociale. Aici găsim frontiera cu ingerințele, influențarea opiniilor publice utilizând toate mijloacele avute la dispoziție pentru a modifica maniera de interpretare și modul de acțiune al unei comunități.
Egida sub care se aruncă în luptă manipularea este incognoscibilă, decriptarea ei începe cu deschiderea unei cărți și nu se termină niciodată. Această bătălie nu este ușoară, mai ales când pe un taler al echilibrului stau la loc de cinste procentele ridicate din dreptul analfabetismului funcțional. Și, chiar și în această situație, deloc plăcută, căutăm, în continuare, vinovații fără vină și mai puțin soluțiile care să ne scoată din impas.
Oriunde îți arunci privirea, oamenii par să aibă credința că ei dețin adevărul absolut. Cu un asemenea adversar este important să găsești calea de comunicare și apoi să-i dai la o parte vălul de ceață sub care stă anesteziat. Nu poți să le arăți de la început cine încearcă să îi manipuleze și nici mijloacele prin care o fac, fiind de preferat să le restitui, treptat, frânturile de adevăr răzleț, căci după o îndelungată inaniție de veridicitate, sucombarea este la un pas distanță.

Articolul Fake news & manipulare – de Narcis Răducu a apărut prima dată pe Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România.

Sursa: uzpr.ro