În noaptea de 3 spre 4 august 1889, la cincizeci de zile de la moartea lui Eminescu, se stingea, la Văratec, în miez de noapte, după o lungă agonie autoprovocată, „dulcea Veronică”: „Tu, blond noroc al unui vis deșert/ Tu, visul blând unui noroc ce nu e”. Se împlinea astfel premoniția poetului ce scrisese în 1879, într-o poezie rătăcită în „Caiete”: „Nici cenușa noastră-n lume/ Scumpo, nu s-or întâlni”. Era ultimul capitol dintr-o tragedie tulbure ce continuă și azi să trezească imaginația publică și deopotrivă a căutătorilor de „răutăți și…
Articolul Veronica Micle prin Claudia Motea – adevărul unei iubiri nemuritoare – de Marian Nencescu a apărut prima dată pe Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România.
