Anii de început ai secolului al XIX-lea au însemnat și perioada de deșteptare a conștiinței românești în Țările Române. Dar pentru această deșteptare era nevoie de educație și de cultură. Și s-au găsit și minți luminate care să împrăștie sămânța cunoașterii, ca țara să tragă folos de pe urma ei. A trebuit să vină cineva „din afară”, din lumea civilizată, care să ne deștepte. Și iată cum a fost.
Marius Petro Cugino era la origine un italian piemontez strămutat pe meleaguri românești, un om cult, bun jurist, inimos și energic, mare negustor la Galați, care nu s-a mulțumit cu câștigul obținut din tranzacțiile comerciale, ci a dorit mai mult, să lumineze mințile locuitorilor din acest colț de provincie românească. Venea din Italia, țară în care accesul la presă și publicații de tot felul se făcea liber, unde informația era mai scumpă decât aurul, așa că nu putea sta cu mâinile în sân văzând că oamenii de aici sunt ținuți în întuneric și nu au acces la acest bun de mare preț.
Cugino a făcut un memoriu pe care l-a trimis către guvernul domnesc de la Iași, prin care argumenta necesitatea inființării la Galați a unei publicații ca în străinătate, în care să se publice cu știri de interes pentru negustorimea din cele două principate și cu ajutorul căreia să aibă loc schimburi de informații utile.
În 1843 a primit, cu chiu cu vai, o aprobare, dar numai cu condiția ca publicația respectivă să fie controlată de comitetul cenzurii de la Iași.
Este știut că în 1831-32 autoritățile imperiale rusești au instituit în Principatele Dunărene prima lege cvasiconstituțională, Regulamentul Organic, valabilă până în 1856. La Iași, consulul rus Kotzebue intra în conflict chiar cu domnitorul Mihai Sturza, când nu îi erau respectate condițiile.
Cum Cugino nu a fost de acord cu cenzurarea stirilor despre negoț, a primit de la domnitorul Mihai Sturza, după trei ani, în 1846, o aprobare pentru tipărirea gazetei sale, numită „Il Danubio”, care să fie totuși sub controlul pârălabului Mavroiani.
De la 27 august 1846 până în 1850, foaia a apărut săptămânal, neregulat, cu articole scrise în trei limbi: română, franceză și italiană. Era tipărită în atelierele luji Francisc Monferato, un alt italian. Printre redactorii era și Gh. Iarnichi, director al unei școli particulare cu predare în limbile franceză și română.
În aceeași tipografie au apărut câteva numere din ziarul „DUNĂREA”, tipărit în română și italiană, cu profil de comerț, agricultură și navigație, cu litere chirilice, după modelul ziarului „Curierul de ambe sexe” al lui Ion Eliade Rădulrescu de la București.
În 1849, Cugino tipărește „Jurnalul Dunării, științificu, literaru și comercialu”. După șase luni, a apărut cu același tiitlu în limba română.
Când s-a înființat la Galați Tribunalul comercial (1865) Marius Cugino a primit funcția de magistrat. Împreună cu Manolachi Drăghici, postelnic (boier care în evul mediu organiza audiențele la domn) și prezident al acestui tribunal, au fost aleși dintre cei mai vrednici și culți negustori.
Tot Cugino era și autorul tratatului de comerț cu titlul „Deslușiri asupra comerțului și legile lui”, în care explică formalitățile și datoriile personalului judecătoresc. Are note critice asupra negustorilor necinstiți care încalcă normele sau a celor străini care abuzau de protecția consulatelor chesaro-crăiești.
Articolul Începuturile presei la Galați – de Violeta Ionescu a apărut prima dată pe Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România.
Sursa: uzpr.ro
